Senvișuri la lipie, lejere, ca de duminică

Odată trecute toate nebuniile cu mâncarea de iarnă, cârnații și cărnăriile de sărbători m-am gândit să-mi pregătesc azi ceva ieftin, hrănitor, gustos și totuși iefitin. Cam cum îi stă cel mai bine unei gustări.

Totul a-nceput într-un supermarket, locul de naștere al multor rețete mișto. Căutam niște pâine și din multele variante oferite pe rafturile consumeriste m-am trezit în coș cu o grămadă de lipii din alea de sorginte arăbească.

Restul de chestii din lista de cumpărături turnate în rețeta asta au fost:

• niște roșii proaspete,
• carne tocată de pui ,
• salată verde,
• brânză de burduf,
• boia iute,
• o ceapă,
• vreo 3 căței de usturoi,
• niște prafuri de oregano, sare și piper,
• nește puțintel ulei de măsline,
• mazăre boabe, din aia prefiartă,
• un pahar de vin alb,
• cam o lingură, două de lapte.

Pentru senvișuri am preparat următoarele: brânză iute și carne de pui. Restul le-am folosit cum erau, proaspete și sănătoase. Gramajele nu au mare importanță, cel puțin eu nu le-am acordat. Ideea e că vom avea în final câteva boluri cu ingrediente pe care le vom pune-n senviș după cum vom pofti.

Brânza iute: am pus cam jumate de pachet de burduf, cred că vreo 200 de grame, într-un bol. Peste am pus boia iute vreo două linguri rase, puteți pune cam cum aveți gustul pentru picant. Am mai pus și-o linguriță de oregano și piper. Cum brânza de burduf e cam uscată de felul ei, am mai pus două linguri de lapte, să pot omogeniza amestecul.

Carnea de pui: întrucât ar fi fost de-a dreptul dubios să o folosim crudă, am călit-o peste o ceapă și cățeii de usturoi. După ce s-a gătit alb și frumos, am turnat paharul de vin alb peste și l-am lăsat să scadă.

În final am lăsat totul să se răcorească și să se scurgă de apă, ulei și alte lichide (mazărea, carnea de pui).

Am uns pe lipie crema de brânză iute, am pus două linguri pline de mazăre, câteva cubulețe de roșii, trei-patru linguri de carne de pui și câtă salată verde a-ncăput. Am strâns lipia ca și pentru o șaorma și voala – un senviș genial.

Mi-au mai rămas în frigider boluri cu componente și mi-am mai amestecat diverse alte variante, după imaginație și inspirația de moment.

Rezultatul a fost gustos și hrănitor. Surprinzător, m-am hrănit destul de repede, cam după un senviș jumate. Parcă și uitasem că nu-i nevoie de 2 kile de cârnați afumați să treacă foamea :).