• Dacă vrei să te-anunțe robotul de articole noi.

    Alătură-te altor 12 urmăritori

  • Blogu meu cu păreri:

  • RSS Flux necunoscut

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Găsit loc cu wafe în Timişoara

La o plimbare prin piaţa Flavia astăzi, am avut fericirea să dau peste o tonetă care făcea wafe. Eu am mâncat ceva de genu:

Citește în continuare

Anunțuri

Gigel la ghiveci

Faceţi cunoştinţă cu Gigel:

Citește în continuare

De întâi a lui iunie

De întâi a lui iunie mă fericesc cu o poză de pe vremea când mă copilăream și eu. Citește în continuare

Complicatele uleiuri

În ultimele zile m-am lăsat mai moale cu gătitul. Alte griji și faptul că nu am mai avut cu ce să mă plimb prin piață să-mi iau cele trebuincioase m-au cam preocupat mai degrabă decât gătitul jucăuș.

Azi însă vreau să scriu câte ceva despre uleiuri. Cineva îmi atrăgea atenția într-un comentariu despre faptul că uleiul de măsline este prea toxic la gătit. M-am mirat inițial, și pe urmă m-am îngrijorat puțin, gândindu-mă că fac prostii. Citește în continuare

Prea multă sare din nevoie de cărți

Acum pe seară n-am avut chef de gătit. Mă chinuia o lene îngrozitoare. Așa că mi-am auto-sugerat să-mi comand o pița (aka pizza). Însă când am realizat că nu îmi merge interfonul și că va trebui să cobor în gerul ăsta de la etajul trei ca să-l deschid pe cărăușu’ de pița, susnumita lene a sărit ca arsă. Citește în continuare

Urangunatul și cratița…

... și de ce ar trebui să fie prieteni?
(studiu de caz ipotetic și aberație/pamflet)

Se iau următoarele stereotipuri:

  • femeia trebuie să stea la cratiță
  • bărbatul trebuie să pună de mâncare pe masă.

Se urmărește aplicarea lor pe Animal Planet: Citește în continuare

Obiceiuri culinare anacronice

În ultimii câțiva ani am urmărit mai mult din întâmplare cam ce se mănâncă în jurul meu. Îs surprins de cât de multe chestii grele și grase se găsesc la tot pasul și îs înfulecate de aproape toată lume: șaorme, pleșcăvițe, pițe, grătare, șnițele, cartofi prăjiți, tocănițe, ciorbe, etc.

Acum câteva luni m-am trezit în fața unei probleme surprinzătoare. Brusc, subit și dintr-o dată m-am trezit eu că nu vreau să mănânc chestii grele, măcar pentru o perioadă. Ei bine, plimbându-mă pe la restaurente (din alea accesibile, de zi cu zi 🙂 ) găseam aproape exclusiv grasimi, prăjeli și cărnuri. Cea mai ”lejeră” masă era ceva de genul piept de pui la grătar cu orez. Mai aveam varianta de salate… care erau din nou plictisitor de la fel și banale: salată de varză, salată „mixtă” (veșnicul amestec de roșii, castraveți și nu mai știu ce). Eventual pe alocuri găseai o salată grecească, de obicei la preț destul de exagerat.

Apoi m-am mai gândit la ce se mănâncă prin casele prietenilor mei. Dincolo de pachetele nesfârșite de pițe și alte bazaconii, ceea ce se gătea consta aproape întotdeauna în ingrediente de genul: carne (în cel mai bun caz de pui), ouă, diverse șunci, cârnați și salamuri, aproape întotdeauna cartofi prăjiți, cu puțin noroc mai auzeam de orez, cartofi fierți (piure sau natur) sau paste. Să nu uităm de smântână, și brânzeturi.

În principiu e de înțeles, venim dintr-o societate în care meniurile și în general domeniul culinar erau adaptate unui stil de viață complet diferit. Bunicul sau străbunicul nici unuia dintre noi nu stătea câte 8-10 ore la un birou sau în fața unui calculator/televizor aproape în fiecare zi. Nu aveau nevoie de ”sală”, jogging, sau ore de bicicletă seara mai mult cu forța, etc.

După o vreme bună de cujetat la diverse chestiuni și detalii de genul ăstora am ajuns la concluzia că asta e una dintre problemele destul de actuale ale populației din jurul nostru: cultura culinară anacronică ( 🙂 da, a trebuit să verific în dex să văd dacă e bine folosit termenul). Se mănâncă complet neadaptat unui nou stil de viață, și ne mai miră cum de ne ajunge obezitatea (”parcă se-ntâmpla doar în america”), că ne invadează diabetul și ulcerele (”se strică lumea, bunicii noștrii nu aveau atâtea boli”), etc.

P.S. Menționez că nu am studiat statistici, referințe, sau studii oficiale pentru articolul ăsta. Cele de mai sus sunt părerile și concluziile mele personale. Puteți fi de acord cu mine sau nu, în sinea voastră, sau mai jos în spațiul de comentat.

P.P.S. Hmm… acum mi-e poftă de o găleată de mici… =P~