• Dacă vrei să te-anunțe robotul de articole noi.

    Alătură-te altor 12 urmăritori

  • Blogu meu cu păreri:

  • RSS Flux necunoscut

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Și-am fript un iepure

Încurcându-mă cu savuroasa activitate de a dezgheța congelatorul, m-am pomenit cu o pungă de carne. Cum foamea e doamnă mare, n-am avut cum să refuz și-am aruncat bolovanul de carne într-o oală cu apă pe calorifer. Las-o-ncolo de dezghețare naturală, eu i-am dat FFW (hăhă, ffw, remember? 🙂 ).

M-am trezit deci cu o jumătate de carcasă și mi-am amintit de unde și ce lighioană era: era un iepure primit de la maică-mea în ultimul pachet de dinainte de ultimele Saturnalii. Dezghețat fiind deci și cu cărnița roz, am dat un cuțit prin el și l-am împărțit în două bucăți cam cât două pulpe mari de pui. Citește în continuare

Aventură cu mistreț

Sâmbăta trecută și-a găsit drum spre frigiderul meu câteva hălci de mistreț. Am căpătat bucata de sălbăticiune de la Andrei. Dimpreună cu ea, am primit și-un mail foarte limpede despre ce-ar trebui să fac cu ea. Că eu nu știam, mistreț n-am mai văzut nici în cușcă, nici în câmp și nici în vreo farfurie de când mă știu eu.

Aveam așadar o grămadă de bucăți de mistreț. Știam de la domnu’ Andrei cam ce-ar trebui să fac cu el. Și anume să-ț țin în baiț, adică să-l țin într-un soi de marinată. Mă gândeam și eu că ar fi nevoie, din câte știam mistrețul are carnea a naibii de tare. Citește în continuare

Cozonac ca la mama acasă

Anul ăsta așa s-a întâmplat că n-am avut cum să ajung acasă la mama de Paște. Îmi pare rău că nu am ajuns să-i gust delicatesele culinare. Așa că m-am pus frumos să fac un cozonac după rețeta ei tradițională. Țin să specific că e primul cozonac pe care l-am făcut vreodată. Citește în continuare

Sos aproape tailandez cu bureți și carne tocată

Mno că azi mi-o mai ieșit o mâncare faină. De data asta cu siguranță voi păstra ideea și pe altă dată. Totul a-nceput de dimineață, când îngrijorat de stomacurile din casa noastră pentru seara asta am aruncat o privire rapidă prin bucătărie. Singura chestie ce părea relevantă era niște carne tocată în congelator. Așa că am pus-o la decongelat.

Și-o trecut ziua, iar pe seară pe la vreo 5 mi-am făcut și eu niște curaj să trec pe la cumpărături. Pentru gătit am pregătit următoarele chestii găsite prin magazin și prin bucătărie și le-am pus în tigaie în ordinea asta: Citește în continuare

Carne + ciuperci + orez = Love

Zilele trecute mi-am tot gătit. Ba un orez banal, ba o tocăniță de carne, ba o mâncare de ciuperci. Aseară, din lipsă de orice altceva și cu rămășițe de pe urma celor enumerate mai sus, mi-am făcut o amestecătură de toate. A ieșit o chestie înspăimântător de gustoasă, iar azi m-am apucat să o fac de la zero. Speram să iasă măcar cu aproximație ceva la fel de bun.

Mi-am făcut grămada de componente după cum se vede-n poza făcută cu jmega-foto-camera nokiei mele de telefon: Citește în continuare

Ouă umplute cu ficăței

Cam cu o lună în urmă, un cititor mă ruga să postez o rețetă maramureșeană de ouă umplute. Acuma ce v-oi povesti eu aici nu știu cât o fi de autentic maramureșean. Din câte am auzit tipul ăsta de mâncare e venit de pe la franțuzi. Dar indiferent de origini, e tipul de mâncare ce-mi înveselea mie fiecare revelion când eram copil.

După ce m-am gândit eu o vreme la cum aș putea proceda, mi-am cam luat tot ce am considerat necesar și înainte să mă apuc de treabă, m-am consultat cu maică-mea să nu cumva să fi uitat ceva. Și spre fericirea mea nu uitasem nimic. Citește în continuare

Friptură de miel, ca de duminică

În ajun de ziua morților m-am trezit că e o duminică din aia frumoasă, însorită și surprinzător de caldă. Cum n-am mai scris demult pe blogșoru’ ăsta, m-am gândit că ar cam fi timpu să vă mai povestesc ceva, dacă se poate să fie chiar ceva apetisant.

În urmă cu ceva luni de zile, am primit de la maică-mea din Baia Mare un ditamai picioru’ de miel, din ăla de lapte. Consternat și depășit de posibila destinație a respectivului obiect cu potențial culinar, a stat mult și bine la dormitat în congelator. Odată cu mutatul meu într-o nouă căsucă, și cu ocazia duminicii ăsteia superbe, mi-am zis că i-a venit și lui momentul.

Am dat un gugăl sărci și-am dat peste sugestia asta de rețetă. Cum suna cel mai bine dintre toate variantele găsite, m-am apucat de improvizat ceva similar.

Pentru început, pulpa de miel ținută la decongelat de aseară, am inspectat-o cu atenție să văd cum arată. De când am primit-o am ținut-o doar în pungă la gheață. După care, m-am apucat de-am amestecat un fel de marinată cum zicea în articolul de mai sus:

  1. am pus într-o căniță niște ulei de măsline, aproximativ 100 ml;
  2. am pus juma’ de lingură de oregano,
  3. juma’ de lingură de rozmarin uscat (nu aveam proaspăt),
  4. juma’ de lingură de mentă.

Le-am amestecat astea binișor. Mielul l-am așezat în tavă pe hârtie de copt și l-am uns cât de bine am putut cu uleiu’ și aromele respective. Nu aveam folie alimentară, așa că marinata urma să fie cam stângace, iar pentru marinare direct în tava de copt știu că mi-aș lua o dojană serioasă de la orice bucătar cu experiență, da’ altă variantă la-ndemână n-am găsit.

Buuun. După masarea cărnii cu ulei și ierburi uscate, am purces la pus de

  • sare
  • piper
  • sucul unei lămâi foarte seci, deci vreo lingură și-un pic.

Am acoperit cu niscaiva folie de aluminiu de la care speram să nu ia gust și l-am trântit în frigider pentru vreo 3 ore jumate.

Ei bine, după statu’ la frigider am mutat totul în cuptor preîncălzit. Nu știu cum era temperatura, dar am mutat grilajul la cel mai înalt nivel în cuptor, iar focul l-am ținut între mediu și maxim. Am pus deci tava cu pulpa acolo, lăsând folia de aluminiu deasupra. Speram ca folia de aluminiu să nu lase apa să se evapore din pulpă și din fericire n-a fost cazul.

Am lăsat totul la copt cam o oră și-un sfert, iar pe la jumătatea timpului am întors pulpa pe cealaltă parte. Nu știu dacă era necesar, dar n-a stricat.

Pe farfurie, cum puteți vedea în poze, a ajuns alături de un piure foarte fain făcut de Cristina, niște morcovei fierți, un castravete murat și pătrunjel proaspăt presărat peste. Mie unul și lui Vlad ni s-a părut delicios. Fetele în schimb s-au speriat la mirosul ăla specific de miel și-au fugit mâncând pământul, așa că nu am nici un feedback de la ele.

P.S. Pentru poze mare mulțămire tot lu’ Vlad, cel mai sus linkuit.