• Dacă vrei să te-anunțe robotul de articole noi.

    Alătură-te altor 12 urmăritori

  • Blogu meu cu păreri:

  • RSS Flux necunoscut

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Carne + ciuperci + orez = Love

Zilele trecute mi-am tot gătit. Ba un orez banal, ba o tocăniță de carne, ba o mâncare de ciuperci. Aseară, din lipsă de orice altceva și cu rămășițe de pe urma celor enumerate mai sus, mi-am făcut o amestecătură de toate. A ieșit o chestie înspăimântător de gustoasă, iar azi m-am apucat să o fac de la zero. Speram să iasă măcar cu aproximație ceva la fel de bun.

Mi-am făcut grămada de componente după cum se vede-n poza făcută cu jmega-foto-camera nokiei mele de telefon:

Ca să le enumăr puțintel (cât de cât în ordinea în care se varsă-n tigaie):

  • un colț de unt – chestia aia albă și-ascuțită de la baza pozei
  • o ceapă – după apariția-i vremelnică în poza asta am căsăpit-o cât de mărunt am putut
  • 3-4 căței de usturoi căsăpiți
  • o halcă de carne de porc… vreo juma de kil, tăiată cubulețe
  • sos de soia, cam juma de ceșcuță
  • o tulpină de chestie verde. Cristina-i zice apie… sau ceva de genu’. Pentru ăi’ mai țărănuși, ca mine, e vorba de o tulpină de țelină
  • un pahar de wiskey da’ umplut cu vin. Eu am pus vin alb că din ăla aveam în casă, presupun că roșu ar fi mai potrivit cu carnea
  • un sfert de kil de ciuperci – în cazu meu șampinioane, da’ cu niște bureți sau ghebe neaoșe ar trebui să iasă o grozăvie
  • un pumn de orez, da’ ăsta n-a mai apucat s-apară-n poză.

Buuuun. Na, și-am făcut poza aia și am început să le-mpart. Cum ziceam, ceapa am mărunțit-o și-am îmbăiat-o în untu’ topit. Am mai pus la un loc cu ceapa și usturoiu’. Le-am lăsat să se călească și-am aruncat cubulețele de carne. (NB: Recomand să se folosească o cât mai proaspătă carne, nu din asta ținută decongelată în frigider vreo 3 zile de lene.) După vreo 10-15 secunde de mai amestecat prin tigaie am pus creanga de țelină tăiată feliuțe-feliuțe.

Peste astea am pus sosu de soia, am amestecat gingaș și delicat să ajungă soia pe toate bucățelele și bucățicile din tigaie, și-am lăsat vreo 30 de secunde (cu grijă însă să nu se prea uște, că mă temeam să nu se ardă ceva). Am pus apoi vinul și încă vreun juma’ de păhărel de apă, să aibă de unde scădea.

Am pus apoi cam juma’ de linguriță de boia iute și piper cât de mult am estimat că pot duce papilele mele. Am lăsat totul vreo 20 de minute să bolborosească. În timpu’ ăsta am spălat bine de tot ciupercile, și le-am tăiat în sferturi. (Deh, erau mari!) Am spălat ustensilele deja folosite și am mâncat niște felii de pâine cu vinete de-ale lui Cristina. La un moment dat am mai turnat și ciupercile în tigaie și le-am lăsat să-și savureze Velăntainzdeiu’ încă vreo 20 de minute.

Am spălat și orezul și l-am pus la fiert, după care m-am retras în camera mea și mi-am mai citit două trei mailuri. După douăzeci de minute m-am dus să caut tigăile de cină și, deloc de mirare, Cristina tocmai amestecase orezul doar fiert cu niște pătrunjel și sare. Sosul cu carne și ciuperci erau numa’ bine făcute, iar orezul era pistruiat cu verde.

Ete cum arăta grozăvia:

* A se admira supercalitatea califragilistică a nokioasei camere.

** A se acorda tot respectul cuvenit comunistului model de farfurie Made in Romania. Chiar scrie pe fundul lor „Cluj”! – FTW.

Ce a ieșit:

Chestia a fost bună. Ar fi fost probabil mai gustoasă cu vin roșu și carne mai proaspătă, dar eu unu am lins farfuria la final. Lingând farfuria chiar m-am mânjit și pe vârful nasului, da’ fiți fără griji – m-am spălat după aia și-acum vârful nasului îmi strălucește ca după Pronto.

A fost gustos, iar combinația de ciuperci scăzute cu carne de porc și orez nu prea are cum să dea greș. De la boia și piper a ieșit destul de iute să o mai simt după juma’ de oră. Singura chestiune pe care o regret e cât de sărat a fost. Eu însă mă voi fofila și voi da vina pe Cristina. (Deși, doar între noi fie vorba, e foarte probabil ca sarea multă să vină din soia folosită – o variantă extrem de sărată. Dar tot e mai comod să dau vina pe ea.)

Deci, așadar și prin urmare, recomand să-ncercați la un moment dat. De bun e bun, în ciuda imaginilor nokioase. (Să mi se ardă ceapa de nu!)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: