Urangunatul și cratița…

... și de ce ar trebui să fie prieteni?
(studiu de caz ipotetic și aberație/pamflet)

Se iau următoarele stereotipuri:

• femeia trebuie să stea la cratiță
• bărbatul trebuie să pună de mâncare pe masă.

Se urmărește aplicarea lor pe Animal Planet:

Un urangutan și o urangutaniță.  El găsește vreo doi iepuri, îi rezolvă cu ceva bolovani după cap, și îi cară cu el spre casă. Îi pune pe masă. Treabă rezolvată. Obosit, se pune la somn. Ea-l așteaptă cu focul și cratița pregătite. Pregătește frumos un iepure și îl înfulecă. Femeia ghiftuită, cu rația de cratiță terminată pe ziua respectivă iese la cafele pe la vecine.

Bărbatul se trezește. Urangutanul nostru rămâne și se uită degeaba la iepurele rămas negătit.

Rămân cu o impresie destul de aiurea despre urangutanul ăsta. Adică nu știe ce să facă la cratiță. Și părerea lui e ca acolo e locul femeii. Bun, dar femeia n-are chef azi sa-i umple farfuria. Așa că bunul nostru urangutan rămâne cu buza umflată și are mai multe variante:

1. 1. îi dă în cap femeii, ca pedeapsă, să se-nvețe minte => cel mai probabil ajunge la pușcarie, e servit zilnic cu mâncare, problemă soluționată
2. 2. se roagă de femeie să-l hrănească, în ciuda faptului că el a ”pus iepurele pe masă” => femeia își pierde interesul, pentru că îi un fătălău.
3. 3. își caută altă femeie să-i gătească iepurele => ce femele de urangutan îs atrase de un personaj care e neputincios și înfometat cu un ditamai iepurele în brațe.
4. 4. poate merge la un restaurant, dar chiar dacă ar găsi un restaurant în Africa, în economia de azi urangutanii nu prea reușesc să câștige destui bani, mai ales dacă ar trebui să devină un obicei. Le e mult mai greu decât nouă cititorilor, oameni ce își pot găsi un job cu salariu.

Așadardecișiprinurmare, dacă eu aș fi urangutan, ar trebui să știu ce să fac cu o cratiță?