• Dacă vrei să te-anunțe robotul de articole noi.

    Alătură-te altor 12 urmăritori

  • Blogu meu cu păreri:

  • RSS Flux necunoscut

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Cotletu’ şi caisa

Toată ziua m-o bătut azi un gând: ce iese oare dintr-o tigaie cu ceva grătar și caise de compot? Aveam eu niște idei destul de dubioase, idei ce includeau smântână, mărar, caise… da deocamdată m-am lecuit de astea, mi-am dat și eu seama ca ar fi iesit ceva mult prea ciudat.

Cum am ajuns acasă m-am dat eu nițel pe Gugăl și-am găsit următoarea chestie (click pe următoarea chestie pentru link): chestie. Întrucât singurele aspecte care erau diferite față de ideea mea erau 1. vin ca bază de sos (mmm 😀 ) și 2. la tigaie, nu la cuptor (foarte bine, mai rapid), m-am apucat de distracție.

În principiu am cam făcut ce scrie acolo și o să rezum pe scurt:

  • topit unt.
  • prăjit sumar bucățile de cotlet.
  • amintit că trebuiau date cotletele cu sare şi faină.
  • agitat un minut degeaba.
  • tapat pompieristic cotletele cu făină.
  • luat cotlete, pus deoparte.
  • golit tigaie.
  • fiert un pahar zdravăn de vin alb găsit din noroc în frigider.
  • amestecat cu următoarele 6-7 bucăți de caisă din compot.
  • pus în loc de gem de lămâie: niște gem de măceșe (pentru textură şi pentru zahăr, care cred că e necesar pentru caramelizarea sosului) şi zeama dintr-o jumătate de lămâie găsită prin frigider pe jumătate stoarsă deja.
  • pus înapoi cotletele după ce a scăzut puţin sosu.
  • lăsat şi întors din când în când până nu au mai ştiut de ele (cam 20 de minute).

Ei bine, două cotleţele din astea cu nişte cartofi natur, acoperite cu mărar şi pătrunjel proaspăt poate puţin prea mult ajung aşezate pe farfurie.

După cinci minute mă încumet şi eu să le gust şi… SURPRIZĂ, era chiar gustos. Nu cine ştie ce specialitate de multe stele, dar un soi de mâncare lejer, altfel şi amuzant (mda.. 🙂 da’ tot crecă ăsta-i cuvântu care merge cel mai bine).

*paragraful următor poate fi ignorat dacă sună aiurea*

Mă aşteptam să fie prea dulce, dar setul de arome era destul de interesant: gusturile din prim plan erau mărar (deh, am pus prea mult) şi lămâie. Foarte fain! În fundal cum ar veni, erau dulcele de caisă şi gustul de cotlet, astea două legate între ele de aromele lăsate de vin şi unt. =P~

Trebe să recunosc că am fost plăcut surprins de combinaţie şi precis o să mai atentez cu fructe în sosuri. :mrgreen:

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Mno asta incercăm și noi mâine. Musai.

  2. apoi s’aveţi spor şi poftă. let me know ce iese.

  3. îi bun și-ncălzit. 😀 atâta numa că sosu se face lipicios, da nu-i bai.

  4. Adi dragule, fructele din compot, după moda nemţască, merg garnitură la orice carne friptă, mai cu samă la aia pohăită, adică pane şi la vânat atunci când îl ai. Sosul de caise poate fi folosit, dres cu oţet de mere şi puţină smântănă la legumele rădăcinoase natur şi chiar la peştele cu carne albă.Dar să nu foloseşti ceapă ci arpagic sau praz. Gustul caisei e persuasiv şi taie pe cel de mâl al peştelui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: