• Dacă vrei să te-anunțe robotul de articole noi.

    Alătură-te altor 12 urmăritori

  • Blogu meu cu păreri:

  • RSS Flux necunoscut

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Chiftele marinate cu poftă

Ieri m-am mai jucat cu o rețetă interesantă găsită pe undeva. Mă gândeam deja la chifteluțe și mi-am căutat niște variante, din care am ales una care părea că seamănă cu ce îmi doream. Mai jos e o poveste mai telegrafică despre cum să-ți faci papilele gustative să chiuie:

Situație: poftă nebună de chiftele marinate (crecă așa le zice, carevasăzică fierte în sos de roșii).

Unde-am căutat soluția: Goagăl.

Modelul luat în calcul: param pa pam.

Și pe cai:

  • Pregătitul chiftelelor: Am luat niște carne de porc amestecat cu vita (300 gr de fiecare). Am amestecat cu cca 150 gr de pâine-nmuiată-n apă (nu mai aveam soia prin casă). Am mai pus în amestec următoarele: 1 usturoi tăiat mărunt, 1 ou, pătrunjel, chestii aromane (chimen, salvie, piper, sare), și o ceapă verde călită cu ulei de măsline. Am lăsat totul cam o oră în frigider, că am auzit ca ajută la aromarea cărnii.
  • Să fie chiftele: am format (am aflat și eu de curând că ăsta chiar e termenul… până acum mă amuzam când auzeam de mici formați) chiftelele și le-am dat prin pesmet. Le-am prăjit până s-au rumenit fain și le-am pus înapoi la așteptat.
  • Facerea de sos: am călit jumate de ceapă mică galbenă (adică din aia de se cumpără iarna de la magazine) în ulei de măsline, și am aruncat peste niște pasată de roșii (sos de roșii/ roșii tocate/ poate merge și cu bulion/ cu siguranță NU ketchup) cu sare și piper.
  • Și se-amestecă: chiftelele plictisite de-așteptat le-am pus în sosul de roșii și am completat cu puțină apă să se acopere. Am pus un capac și le-am lăsat circa 25 de minute la fiert.
  • La final, după ce am luat sosul de pe foc, am tăiat finuț niște frunze proaspete de busuioc.

Rezultatul a fost deosebit cu niște paste late (un fel de macaroane-tăiței mai lungi, fără găuri și late de vreun  juma’ de cm). Perfect pentru un weekend rece și ploios. :))

Totuși trebuie să recunosc că am avut niște minusuri pentru chiftelele mele:

  • puțin cam grase, pentru că nu am fărâmat pâinea destul de bine
  • puțin cam lipsite de coeziune (mi se sfarmă când bag furculița în ele), pt că nu am avut răbdare suficientă să le frământ bine cu oul. 🙂 Ba chiar am găsit într-una din ele o bucățică de gălbenuș ca într-un ou fiert. Asta însă nu afectează cu nimic aroma faină.
Anunțuri

5 răspunsuri

  1. Am observat ca folosesti foarte mult uleiul de masline. Este mult mai toxic prajit decat cel de floarea soarelui. In rest pare gustos ce ai gatit

    • da, pt ca e mai putin toxic si muult mai gustos :D.
      nu sunt toxice uleiurile astea alimentare, adica daca il prajesti ni stiu cat nu se transforma in otrava sau ceva de genu, insa intr-adevar uleiu de masline afuma mai repede decat ala de fl soarelui. dar nu trebuie tinut uleiul niciodata pana il arzi de tot.

    • Pare-se că m-am înșelat în răspunsu anterior. Urmează să mă interesez cât mai exact despre ce e vorba și în ce constă toxicitatea asta a uleiului de măsline. Cel mai probabil o să fac un post cu concluzii.

      Mersi de sugestie și scuze de răspunsul anterior, puțin cam ne-informat.

  2. }mi place pentru ca vorbesti despre mancare cu dragoste filiala.Am eu o vorba amea:stomacul destept tine mintea sanatoasa.Stilul tau narativo-ilustrativ se lipeste ca marca de scrisoare.
    Cu respect
    Uica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: