• Dacă vrei să te-anunțe robotul de articole noi.

    Alătură-te altor 12 urmăritori

  • Blogu meu cu păreri:

  • RSS Flux necunoscut

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Obiceiuri culinare anacronice

În ultimii câțiva ani am urmărit mai mult din întâmplare cam ce se mănâncă în jurul meu. Îs surprins de cât de multe chestii grele și grase se găsesc la tot pasul și îs înfulecate de aproape toată lume: șaorme, pleșcăvițe, pițe, grătare, șnițele, cartofi prăjiți, tocănițe, ciorbe, etc.

Acum câteva luni m-am trezit în fața unei probleme surprinzătoare. Brusc, subit și dintr-o dată m-am trezit eu că nu vreau să mănânc chestii grele, măcar pentru o perioadă. Ei bine, plimbându-mă pe la restaurente (din alea accesibile, de zi cu zi 🙂 ) găseam aproape exclusiv grasimi, prăjeli și cărnuri. Cea mai ”lejeră” masă era ceva de genul piept de pui la grătar cu orez. Mai aveam varianta de salate… care erau din nou plictisitor de la fel și banale: salată de varză, salată „mixtă” (veșnicul amestec de roșii, castraveți și nu mai știu ce). Eventual pe alocuri găseai o salată grecească, de obicei la preț destul de exagerat.

Apoi m-am mai gândit la ce se mănâncă prin casele prietenilor mei. Dincolo de pachetele nesfârșite de pițe și alte bazaconii, ceea ce se gătea consta aproape întotdeauna în ingrediente de genul: carne (în cel mai bun caz de pui), ouă, diverse șunci, cârnați și salamuri, aproape întotdeauna cartofi prăjiți, cu puțin noroc mai auzeam de orez, cartofi fierți (piure sau natur) sau paste. Să nu uităm de smântână, și brânzeturi.

În principiu e de înțeles, venim dintr-o societate în care meniurile și în general domeniul culinar erau adaptate unui stil de viață complet diferit. Bunicul sau străbunicul nici unuia dintre noi nu stătea câte 8-10 ore la un birou sau în fața unui calculator/televizor aproape în fiecare zi. Nu aveau nevoie de ”sală”, jogging, sau ore de bicicletă seara mai mult cu forța, etc.

După o vreme bună de cujetat la diverse chestiuni și detalii de genul ăstora am ajuns la concluzia că asta e una dintre problemele destul de actuale ale populației din jurul nostru: cultura culinară anacronică ( 🙂 da, a trebuit să verific în dex să văd dacă e bine folosit termenul). Se mănâncă complet neadaptat unui nou stil de viață, și ne mai miră cum de ne ajunge obezitatea (”parcă se-ntâmpla doar în america”), că ne invadează diabetul și ulcerele (”se strică lumea, bunicii noștrii nu aveau atâtea boli”), etc.

P.S. Menționez că nu am studiat statistici, referințe, sau studii oficiale pentru articolul ăsta. Cele de mai sus sunt părerile și concluziile mele personale. Puteți fi de acord cu mine sau nu, în sinea voastră, sau mai jos în spațiul de comentat.

P.P.S. Hmm… acum mi-e poftă de o găleată de mici… =P~

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: