• Dacă vrei să te-anunțe robotul de articole noi.

    Alătură-te altor 12 urmăritori

  • Blogu meu cu păreri:

  • RSS Flux necunoscut

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Oloiu’ cel de toate zilele

Mi se pare puțin limitată cultura culinară a românului (aici mă refer la partea de românie pe care am cunoscut-o eu) de a folosi exclusiv veșnicul nostru ulei de aproape floarea soarelui. E drept ca uleiul nostru obișnuit e ieftin, la-ndemână și iar ieftin. Pe lângă treaba asta pare-se că prin secolul 18 uleiul de floarea soarelui a fost foarte promovat de biserici în spațiul ortodox (CEE), ca fiind o grăsime acceptată în alimentație în perioadele postului (wiki să ne trăiască), deci larga utilizare pe la noi se explică foarte bine și prin factori culturali.

Oricum, în ciuda culturii sau a prețului, îmi permit snobismul de a dori să-mi pun în mâncare ceva cu gust bun. Ce nu-mi place mie la el e că e de-a dreptul scârbos. Dă un gust destul de stupid prăjelii și mâncărurilor în care ajunge. Mai am și dubii că actualul ulei ieftin de pe rafturi e cel tradițional și complet OK din punct de vedere al consumului alimentar. Nu intru în detalii de sănătate, dar sigur ar fi și acolo destul de multe de spus.

Tre’ să recunosc că până foarte de curând nu foloseam nici eu nimic altceva. Dar asta pentru că ignoranța mea era încurajată de ignoranța tuturor din jurul meu. Dintre toți cei cu care discutam de mâncare sau le treceam prin bucătărie, nu țin minte să fi venit vorba de alte uleiuri.

Oricum, mai nou m-am dat pe uleiul de măsline și mă bucur să aflu ca din ce în ce mai mulți cunoscuți și necunoscuți concetățeni de-ai mei fac treaba asta. E drept că e scump comparativ cu al nostru clasic ”oloi”, dar diferența de gust, aromă și … cum să-i zic… senzația aia de bine de după ce ai mâncat, merită. Oricum, nu trebuie exagerat cu uleiul și prăjitul, așa că nu trebuie consumat foarte repede, nu te pune nimeni să arzi 4-5 sticle pe lună. Se găsesc pe piață și sortimente ieftine de ulei de măsline, adica diverse mărci care fac  15-18 lei/litru comparativ cu marea majoritate care sunt exagerate pe la 34-38 de lei. 🙂 Diverse alte variante de ulei de măsline, din alea stoarse din ”pomace” sau ”sansa” (sper că am scris bine), adică ulei stors din resturile de după ce a fost stors deja uleiul extra virgin (e ceva în neregulă dacă încă mi se pare cam nesimțită denumirea? :)) ). Nu știu sincer dacă astea sunt cu mult diferite față de cel de floarea soarelui ieftin de pe rafturi.

Rămâne să încerc și alte variante de uleiuri… am văzut tot felu de variante pe rafturi pe la magazinele mari. Ce n-am găsit încă e ulei de floarea soarelui extra virgin. Dacă ați văzut pe undeva sau știți vreo marcă vă rog sa-mi lăsați comentat mai jos. Îs foarte curios cum o fi la gust în mâncăruri.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Apropo de denumirea „nesimţită”, era un clip, poate îl ştii: http://www.youtube.com/watch?v=gd3oYFS9g9I 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: